Vă explicăm ce este o meserie și cum diferă aceasta de o profesie. În plus, ce este biroul ca document și acționează din oficiu.
Ce este un comerț?
O meserie este ocupația obișnuită pe care a persoană are, adică că activitate căruia îi dedici cele mai multe ore și efort și care îți definește loc de munca pe societate. Astfel, atunci când oamenii ne întreabă ce facem, adică ce muncim, ne întreabă despre comerțul nostru.
Cu toate acestea, acest cuvânt este foarte vechi și de-a lungul istoriei a făcut parte din multe formulări diferite și a acumulat noi semnificații specifice, așa cum vom vedea mai târziu. Inițial, era un cuvânt latin: oficiu, formă simplă de opficcium, termen în care s-au combinat două voci: opus ("Muncește și facere ("do").
Deci meseria era genul de muncă pe care o făceam noi pentru societate: cizmarul făcea pantofi, dulgherul facea obiecte din lemn, blănarul făcea obiecte din piele de animal etc. Aceasta ar putea fi extinsă și asupra lucrurilor și obiectelor, care își aveau meseria, scopul, utilitatea în comerțul lor.
Dar activitățile și dedicațiile umane nu au fost întotdeauna atât de simple, iar mandatul de mandat a trebuit să fie adaptat pentru a ține seama de noile realități sociale, dând astfel naștere la noi cuvinte precum ofițer și birou, de exemplu.
Prin urmare, astăzi acest cuvânt este legat de chestiuni birocratice (adică chestiuni de birou) sau de anumite rituri ecleziastice (cum ar fi „biroul morților”, prin care biserica se roagă pentru sufletele defuncților), întrucât aceste zone erau la acea vreme strâns legate în vremea lor de administrarea societății.
Astfel, comerț este un cuvânt foarte folosit și foarte versatil, iar mai jos vom încerca să lămurim doar câteva dintre semnificațiile sale principale.
Comerț și profesie
După cum am spus deja, biroul avea de-a face inițial cu activitatea productivă care corespundea uneia din societate. A vorbi despre comerț însemna a vorbi despre ce lucruri se face, adică ce știe să facă, în sensul cel mai literal al verbului: ce tipuri de obiecte se poate materializa.
Aceste meserii se transmiteau din tată în fiu, astfel încât fiul fierarului știa în mod normal de fierărie, sau în orice caz un ucenic interesat să dobândească meserie și să-și deschidă propria forja. Prin urmare, achiziția de tranzacții a avut loc prin intermediul experienţă direct.
Cu toate acestea, pe măsură ce societățile au devenit mai complexe și cunoștințele au început să se acumuleze și să se rafineze, au apărut noi forme de ocupație care, pe lângă experiența directă, necesitau pregătire teoretică, adică o perioadă de timp. studiu și antrenamentul care avea loc între cărți, de obicei în instituţiilor precum bisericile, templele, academiile filozofice și alte echivalente ale universităților de astăzi.
Așa s-au născut profesiile, adică meseriile profesionale, care au fost rezultatul unei „cariere” academice, adică au fost posibile grație unui set de cunoștințe exclusive pentru cei inițiați.
Aceasta este diferența fundamentală dintre meserii și profesii: primele sunt dobândite prin experiență și sunt mai mult sau mai puțin accesibile tuturor celor care le dedică timp și efort; în timp ce profesiile necesită o pregătire academică de câțiva ani, timp în care se acumulează cunoștințe de specialitate și se dobândește un mod de gândire la care cu greu se poate ajunge prin experiență pură.
Astfel, sunt exemple de meserii: instalator, dulgher, cizmar, măturator stradal, muncitor, zidar, actor, bucătar etc. Și sunt exemple de profesii: arhitect, doctor, inginer, profesor, chimist, fizician, matematician, designer, informatician etc.
Birou (document)
În limbajul birocratic și judiciar, un birou se numește un tip de document în care dispoziții, consultări, ordine sau alte tipuri de informație relevante.
Aceste documente provin de la anumite instituții precum ministere, ambasade, sindicate sau birouri guvernamentale, printre altele. Consumul acestora poate fi intern (comerțuri interne) sau extern (comerțuri externe), în funcție de faptul că vizează instituția însăși sau Clienți extern.
Fiind o formă de documentație oficială, meseriile constau de obicei dintr-un antet și un antet, în care este identificată entitatea transmiţător, sunt furnizate informații contextuale (data, loc, subiect) și destinatarul comunicării, care în cazul tranzacțiilor multiple pot fi mai multe. Restul comerțului este alcătuit din conținutul text, adică informația în sine, semnătura și materialele anexe, dacă este cazul.
Act din oficiu
În jargonul juridic, birocratic sau administrativ, termenul „din oficiu” este folosit pentru acele proceduri sau proceduri care pot fi efectuate fără dorința expresă a părții interesate, adică fără cererea unei părți. Aceste acțiuni sunt efectuate de către organismele publice, în sfera atribuțiilor lor și în conformitate cu atribuțiile care le revin, fără a fi nevoie ca cineva să le solicite în mod expres.
Exemple de acțiuni din oficiu sunt:
- Investigarea a act criminal de către poliție, odată ce le-a devenit cunoscut sau public.
- Când un judecător hotărăște, în cadrul a hotărâre legala, ca se efectueaza anumite actiuni preventive care garanteaza justa solutionare a cauzei, fara ca vreuna dintre parti sa solicite acest lucru.