- Ce este naturalismul?
- Contextul istoric al naturalismului
- Reprezentanți ai naturalismului
- Naturalism și realism
- Naturalismul în filozofie
Vă explicăm ce este naturalismul în literatură și filozofie, contextul istoric și reprezentanții acestuia. De asemenea, diferențe cu realismul.
Ce este naturalismul?
Naturalismul este o doctrină artistice, în principal literare, care aspirau să reproducă cel realitate al societate om cu cel mai înalt grad de obiectivitate și detaliu, atât în aspectele sale cele mai sublime și laudabile, cât și în cele mai vulgare și disprețuitoare. Cumva naturalismul a propus a literatură documentar, care poate fi înțeles ca nota maximă a școlii din realism.
Naturalismul a apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea și de acolo s-a răspândit peste tot Europa, devenind evoluția realismului predominant și opunându-se împreună cu acesta și idealism romantic venit din Germania. A devenit curând o tendință populară în rândul autorilor realiști, precum și în rândul roman psihologic.
Artiștii naturalismului au suspendat orice fel de judecată morală cu privire la realitatea reprezentată, ca un om de știință când studiază animalele, și au încercat să se apropie de sectoarele societății care fuseseră lăsate în afara realismului. De aceea predomină în operele sale oralitatea, limbajul cotidian și folosirea naratorului omniscient.
Din punct de vedere filozofic, naturalismul a fost moștenitorul determinismului, care presupunea că comportamentul lui ființă umană a fost predefinită, supusă diferiților factori interni sau externi, precum pasiunile ei, ea mediu social și economic, și ei genetica. Adică a negat liberul arbitru. Această perspectivă presupunea, în majoritatea romanelor de acest stil, o viziune pesimistă asupra societății, exprimată însă într-un mod total imparțial și amoral.
Contextul istoric al naturalismului
Viziunea deterministă a ființei umane a fost foarte populară la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca o consecință a apariției teoriei evoluționiste și a darwinism, precum și pozitivismul lui Auguste Comte (1798-1857). Aceste doctrine au oferit explicații seculare și științifice atât originii ființei umane, cât și funcționării societăților și istoriei lor.
Astfel, realismul a folosit filozofie iar la teorii în vogă să-și întărească viziunea asupra lumii, moștenit de la Ilustrare franceza si raţionalism, contrar idealismului german al Romantism, a cărui propunere s-a concentrat mai mult pe emoțiile și subiectivitățile individului și a avut o puternică influență creștină. Rezultatul a fost apariția naturalismului, înțeles ca o evoluție extremă a realismului.
Reprezentanți ai naturalismului
Principalul autor al naturalismului a fost francezul Émile Zola (1840-1902), care și-a prezentat fundamentele teoretice în prefața romanului său. Tereza Rasquin , iar apoi mai deschis în eseul său Romanul experimental („Romanul experimental”) din 1880. Au fost însă mulți alți autori recunoscuți care au cultivat parțial sau frontal acest stil literar, dintre care se remarcă:
- Guy de Maupassant (1850-1893), nuvelist și romancier francez.
- Gustave Flaubert (1821-1880), proeminent romancier francez, autor al madame bovary .
- Antón Cehov (1860-1904), cel mai mare nuvelist rus și părintele povestirii moderne, și autor de piese de teatru.
- Máximo Gorki (1868-1936), romancier și om politic revoluționar rus, fondator al mișcării literare de realism socialist.
- Fiodor Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai mari romancieri ruși și literatură mondială, opera sa este vastă și complexă și este încorporată atât în naturalism, cât și în realismul psihologic.
- Thomas Hardy (1840-1928), poet și romancier din Marea Britanie, considerat un cultivator și întrecetor al naturalismului în țara sa.
- Vicente Blasco Ibáñez (1867-1928), scriitor, jurnalist și om politic spaniol, de renume internațional și militant de stânga.
- Benito Pérez Galdós (1843-1920), romancier, dramaturg, cronicar și om politic spaniol, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului spaniol al secolului al XIX-lea.
Naturalism și realism
The realism întrucât naturalismul avea în comun că au propus pentru artă o viziune obiectivă asupra societății, opusă valorilor romantismului. Cu toate acestea, au existat diferențe semnificative între unul și celălalt.
În general, realismul a exprimat valorile morale al burghezie a vremii, iar viziunea lui avea tendința de a lăuda aspectele „bune” ale societății și o anumită intenție pedagogică. Urâtul, vulgarul, violentul ființei umane au fost denunțați de romanul realist drept rele ale societății.
În schimb, naturalismul era o propoziție amorală, care nu făcea distincție între urât și frumos, deoarece înțelegea umanitatea ca ceva supus legilor biologice şi sociale dincolo de controlul lor. Astfel, acolo unde viziunea realistă putea fi serioasă sau moralistă, viziunea naturalistă era pesimistă și indiferentă.
Naturalismul în filozofie
În domeniul filosofiei, termenul de naturalism se referă la o perspectivă a lumii care o presupune, în întregime, ca ceva firesc. Adică toate evenimentele care au loc în univers si fiinte vii care o populează sunt rodul legilor naturale în sine și, prin urmare, toată natura universului este cognoscibilă (înțeleasă, descrisă) prin Stiintele Naturii.
Este o școală de gândire legată de materialism, dar mult mai de anvergură în perspectivă. A avut perioada de glorie între anii 1930 și 1940, mai ales printre filozofii americani precum John Dewey, Ernest Nagel și Sidney Hook.