furosemid

La fel de furosemid se numește diuretic buclă. Medicamentul are un efect diuretic și este utilizat pentru edem sau tensiune arterială ridicată.

Ce este furosemida?

Ingredientul activ furosemid aparține grupului de medicamente cunoscute sub numele de diuretice bucle. Acestea au proprietatea de a excreta cantități mai mari de lichid tisular din organism, ceea ce se realizează prin inhibarea unei proteine ​​de transport în rinichi.

Medicamentele diuretice au fost administrate sub formă de compuși toxici cu mercur încă din 1919. Abia în 1959, compania germană Hoechst a dezvoltat un ingredient activ numit furosemid, care nu conținea mercur. Brevetul de furosemid a fost înregistrat în 1962, deci medicamentul a fost utilizat în curând.

Până în zilele noastre, furosemida este unul dintre cele mai puternice medicamente diuretice.

Efect farmacologic

Furosemida are un efect puternic și rapid de debut. Acest lucru este realizat prin blocarea proteinei de transport cotransport Na-K-2Cl în rinichi sau secțiunea ascendentă a buclei Henle.

Datorită blocajului, absorbția de apă, clorură, sodiu și potasiu este inhibată. În acest fel, se formează mai multă urină, care este apoi excretată mai mult. La rândul său, aceasta duce la o defalcare rapidă a retenției de apă în țesuturile corpului.

În funcție de doza utilizată, furosemida poate stimula controlul hormonal al producției de urină. Acest efect este important în tratamentul tulburărilor funcționale ale rinichilor.

Furosemida este de asemenea capabilă să scadă tensiunea arterială ridicată. În acest scop, medicamentul stimulează excreția sării de masă (sodiu). Deoarece furosemida dilată și vasele de sânge, poate stimula fluxul de sânge către rinichi. În cazul unui mușchi cardiac slab, furosemidul ia tensiunea din inimă. De exemplu, lărgirea venelor determină scăderea presiunii, ceea ce are un efect negativ asupra inimii.

Dacă furosemida este administrată intravenos, cantități mari de apă de până la 50 de litri pe zi pot scăpa din organism.

Aproximativ două treimi din diureticul buclei este absorbit în sânge prin intestin. Ficatul metabolizează aproximativ 10 la sută din ingredientul activ. Corpul excretă restul cantității din nou, fără modificări, care apare la scaun și urină. După aproximativ 60 de minute, aproximativ 50% din furosemidă a părăsit organismul.

Aplicație și utilizare medicală

Furosemida este utilizată în tratamentul edemului (retenție de apă în țesut) din cauza bolilor de inimă, a tensiunii arteriale mari, a bolilor hepatice, cum ar fi ciroza hepatică, disfuncției renale, a unui stomac de apă (ascită) sau a arsurilor grave.

Furosemida poate fi utilizată și împotriva edemului pulmonar, deoarece curge lichidul rapid și eficient. Diureticul buclelor este considerat de asemenea util pentru a preveni insuficiența renală acută.

Furosemida poate fi utilizată atât pe termen scurt, cât și ca parte a terapiei pe termen lung. În cele mai multe cazuri, medicamentul este administrat sub formă de tablete sau capsule care eliberează ingredientul activ într-o manieră întârziată. Infuzia este de asemenea posibilă.

Tabletele sunt luate dimineața pe stomacul gol cu ​​apă. Dozele mai mari pot fi răspândite pe parcursul întregii zile și luate de mai multe ori. Doza recomandată variază între 40 și 120 miligrame pe zi. În unele cazuri, însă, poate fi utilă o doză de până la 500 de miligrame.

Dacă tratamentul este administrat împotriva hipertensiunii arteriale, furosemidul este de obicei combinat cu alte medicamente antihipertensive. Acest proces crește eficacitatea și reduce efectele secundare.

Vă puteți găsi medicamentul aici

Riscuri și reacții adverse

Aproximativ unu din zece pacienți prezintă reacții adverse nedorite după administrarea de furosemid. Acestea includ în principal somnolența, apatia, fluctuațiile tensiunii arteriale la schimbarea poziției corpului, setea, pierderea poftei de mâncare, excreția crescută a urinei, slăbiciune musculară, aritmii cardiace, senzații anormale la nivelul nervilor, paralizie parțială și flatulență.

Mai mult, poate duce la inflamații pronunțate ale pielii, roșeață, erupții cutanate, sensibilitate la lumină și crampe. În cazuri rare, apar amețeli, presiune la nivelul capului, tensiune în mușchi, gură uscată, tulburări de auz, probleme gastrointestinale, anemie, atacuri de gută (cu expunere anterioară), mâncărime și inflamație a pancreasului.

În cel mai rău caz, furosemida poate provoca un volum de sânge prea mic, deshidratarea corpului și colaps circulator. O tromboză este posibilă și la persoanele în vârstă.

Contraindicațiile pentru furosemidă includ o scădere severă a potasiului în sânge, disfuncție severă hepatică asociată cu pierderea cunoștinței, disfuncție renală în care există o lipsă a producției de urină și hipersensibilitate la medicament sau substanțe înrudite chimic, cum ar fi trimetoprim sau sulfonamide.

Dacă pacientul suferă de gută, diabet zaharat (diabet), artere coronare restrânse, deficiență de proteine, tulburări ale fluxului urinar, tulburări circulatorii la nivelul vaselor cerebrale, disfuncții renale și contracție hepatică, el trebuie să exercite o atenție deosebită în timpul terapiei cu furosemid. În cazul unei afecțiuni a fluxului urinar, trebuie garantat un flux liber de urină, în caz contrar, vezica urinară riscă să fie suprasolicitată.

În timpul sarcinii, este recomandabil să luați furosemidă numai în cazuri excepționale. Tratamentul nu trebuie să dureze o perioadă lungă de timp. În experimentele pe animale, de exemplu, embrionii au fost deteriorați de furosemidă. Deoarece ingredientul activ are un efect negativ asupra circulației sângelui în placentă și uter, tulburările de creștere la copil nu pot fi excluse. Furosemida nu trebuie luată în timpul alăptării, deoarece agentul trece în laptele matern, ceea ce la rândul său provoacă un rău copilului.

În cazul nașterii premature, există riscul formării de piatră renală la copil prin administrarea de furosemid. Din acest motiv, rinichii trebuie verificați în mod regulat cu examinări ecografice medicale.