Dintre Mecanismul Euler-Liljestrand provoacă o contracție a mușchilor vasculari din tractul pulmonar în cazul unui aport insuficient de oxigen, care îmbunătățește raportul ventilație-perfuzie al plămânilor. Mecanismul este un reflex natural care afectează numai plămânii. Mecanismul Euler-Liljestrand este patologic la altitudini mari, de exemplu, unde promovează edem pulmonar.
Care este mecanismul Euler-Liljestrand?
În timpul vasoconstricției, vasele de sânge se constrâng. Aceasta îngustează secțiunea transversală a vaselor de sânge și modifică tensiunea arterială. Musculatura vasculară netedă este responsabilă de vasoconstricție și, dacă este necesar, cu vasodilatație duce, de asemenea, la relaxare și, astfel, la extinderea vaselor. Starea de tensiune a mușchilor vasculari este mediată de diverse substanțe, de exemplu cu vasoconstricție de așa-numitele vasoconstrictoare.
Mecanismul Euler-Liljestrand se caracterizează prin vasoconstricție reflexă. Acest proces natural al corpului are loc cu hipoxie, adică atunci când țesutul este insuficient aprovizionat cu oxigen. Atât epuizarea globală cât și locală a oxigenului pot declanșa reflexul Euler-Liljestrand și, prin urmare, pot provoca o vasoconstricție pulmonară hipoxică sau un răspuns vascular pulmonar hipoxic. Reflexul crește rezistența căilor respiratorii la nivel local.
Vasoconstricția ca parte a mecanismului Euler-Liljestrand afectează doar circulația pulmonară. Hipoxia provoacă vasodilatație în toate celelalte vase din corp. Deci, în timp ce circulația pulmonară se contractă, toate celelalte vase se extind pentru a permite trecerea mai multor sânge purtător de oxigen.
Funcție și sarcină
Fluxul de sânge prin plămâni este local. Același lucru este valabil și pentru gradul de ventilație pulmonară. Țesutul pulmonar este ventilat local și perfuzat diferit. Datorită relațiilor fizice, cum ar fi gravitația, fluxul sanguin este mai mare în părțile bazale, astfel încât plămânii bazali au un flux sanguin mai bun. Deoarece zonele pulmonare bazale sunt, de asemenea, mai puțin întinse, ventilația în aceste zone este, de asemenea, la un nivel mai ridicat. În comparație directă cu zonele bazale, porțiunile apicale ale plămânului sunt mai puțin perfuzate și ventilate.
Circulația sângelui, în special, scade extrem de la bazal la apical. De asemenea, ventilația scade, dar în comparație cu perfuzia scăderea ventilației în direcția apicală este semnificativ mai mică. Coeficientul de ventilație-perfuzie indică raportul dintre ventilația pulmonară și perfuzia pulmonară și deci debitul cardiac. Datorită diferențelor locale dintre părțile bazale și cele apicale, coeficientul de ventilație-perfuzie apicală este mai mare decât unul. Cu toate acestea, coeficientul de ventilație-perfuzie bazală este mai mic decât unul. Din nou, raportul optim de ventilație-perfuzie este unul. Acest raport nu este atins din cauza diferențelor locale. Prin urmare, absorbția de oxigen a sângelui nu corespunde optimului absolut.
Desigur, diferențele de perfuzie și ventilație în zonele pulmonare individuale înseamnă că fracțiunile de sânge, cum ar fi șuntul intrapulmonar dreapta-stânga, nu sunt furnizate cu oxigen. Pentru a rupe această conexiune, mecanismul Euler-Liljestrand reduce șunturile afectate.
Reflexul adaptează perfuzia plămânilor la ventilația din zonele relevante și îmbunătățește astfel coeficientul de ventilație-perfuzie. Reflexul Euler-Liljestrand atinge acest obiectiv cu o contracție a mușchilor vasculari din circulația pulmonară, care este mediată de un aport redus de oxigen.
În cazul tulburărilor de ventilație în contextul pneumoniei, de exemplu, vasoconstricția redistribuie sângele prin mecanismul Euler-Liljestrand. În acest caz, secțiuni mai puțin ventilate sunt furnizate cu mai puțin sânge decât zonele cu o ventilație mai bună. În caz de îndoială, acest efect este relevant pentru menținerea aportului de oxigen în țesuturi individuale și duce la o redistribuire a sângelui.
Vă puteți găsi medicamentul aici
➔ Medicamente pentru scurtarea respirației și probleme pulmonareBoli și afecțiuni
Mecanismul Euler-Liljestrand este un reflex natural, dar în anumite contexte are și consecințe negative asupra sănătății umane. Acest lucru se aplică, de exemplu, la dezvoltarea hipertensiunii pulmonare în contextul bronșitei obstructive cronice sau astmului bronșic. Reflexul Euler-Liljestrand joacă un rol cheie în dezvoltarea acestei creșteri patologice a rezistenței vasculare și a tensiunii arteriale în circulația pulmonară. Vasoconstricția mediată de reflex mărește descărcarea inimii drepte și creează în același timp o încărcătură de presiune ventriculară. Inima răspunde la acest lucru cu compensații. Drept urmare, există o hipertrofie concentrică în ventriculul drept. Această mărire a țesutului din ventriculul drept poate duce la insuficiență cardiacă dreaptă. Cu acest fenomen, inima dreaptă nu mai are suficientă putere de pompare pentru a transporta suficient sânge înapoi în fluxul sanguin.
Un alt fenomen de boală asociat cu mecanismul Euler-Liljestrand este edemul pulmonar de boală de altitudine. Alpinistii care se deplaseaza la altitudini de peste 2000 de metri deasupra nivelului marii sufera de boala de altitudine. Boala este o tulburare de ajustare a organismului care duce la tulburări funcționale în organism. Sportivii care încep ascensiunea la viteză mare și nu s-au aclimatizat anterior sunt în special în risc. Unul dintre primele simptome ale îmbolnăvirii de altitudine este retinopatia, în care vasele de sânge din retină iese și astfel determină o reducere progresivă a vederii.
Edemul pulmonar apare numai în bolile acute de altitudine și este cauzat de vasoconstricția hipoxică din care rezultă reflexul Euler-Liljestrand. Creșterea presiunii perfuziei duce la edem pulmonar la o altitudine mare atunci când se exercită la înălțimi mari, deoarece mai mult fluid din vasele plămânilor trece în spațiul alveolar. Edemul pulmonar ridicat este asociat cu pericol acut pentru viață și trebuie clarificat și tratat imediat, dacă există îndoieli. Alpinistii de inaltime mare se invart in mod ideal atunci cand au retinopatie si incep coborarea sau raman cel putin sa se aclimatizeze la altitudinea curenta pentru a preveni dezvoltarea edemului pulmonar.
