Vă explicăm ce este statutul social, cum se obține și ce este mobilitatea socială. În plus, vă spunem care este status-quo.
Ce este statutul?
Într-un sens foarte general, statutul cuiva se referă la poziţia care persoană ocupă în cadrul unei comunitate, fie cel societate întreg sau o grupare specifică. Astfel, o persoană cu statut este o persoană bine văzută, admirată sau apreciată de grup, în timp ce o persoană fără statut este opusul.
Acest termen este echivalent cu cuvântul latin stare, din care provine, care poate fi tradus prin „stare” sau „condiție”. Din acest motiv, este folosit și pentru a face referire la starea oamenilor într-un sistem de valori, așa cum se întâmplă atunci când ne referim la „statutul social” (locul pe care cineva îl ocupă în societate), „statutul de imigrare” (condiția că cineva are în fața legilor unei țări) sau „starea civilă” (condiția juridică pe care o are cineva în fața statului: căsătorit, necăsătorit, printre altele).
Termenii stare, condiție, situație, apreciere sau evaluare sunt sinonime cu statut.
Statut social
Statutul social este poziția relativă pe care o ocupă o persoană în cadrul comunității sale. Aceasta se poate referi la clasa socioeconomică, prestigiul artistic, faima, ierarhia politică sau orice altă condiție care este apreciată și respectată de grupul în cauză.
Astfel, când spunem că cineva are un statut social, ne referim la faptul că este foarte bine conectat și că este apreciat, respectat și/sau admirat în cadrul societății, ceea ce se traduce în general într-o poziție socioeconomică bună.Prin urmare, atunci când vorbim despre „oameni cu statut” sau „oameni cu statut”, avem tendința de a ne referi de cele mai multe ori la înalta societate.
Statutul social poate fi deținut în două moduri diferite:
- Statut social atribuit. Este cea care se primește de la strămoși, adică se primește în moștenire, fără ca cineva să facă altceva pentru a merita decât să se nască într-un anumit context. Acest statut este determinat de condiții anterioare existenței individului și în care acesta nu are de ales, cum ar fi rasa sa, clasă socială sau povestea ta familie.
- Statutul social dobândit. Este unul care se câștigă pe propriile merite, cum ar fi succes recunoașterea economică și profesională, intelectuală sau artistică sau, în anumite condiții, eroism. Statutul dobândit este acordat de întreaga societate, ea instituţiilor sau de cei care deja, paradoxal, au un anumit statut de orice fel. În acest sens, statutul depinde de regulile culturale și istorice care determină societatea în acel moment.
În ambele cazuri, statutul social poate fi obiectiv sau subiectiv, în funcție de faptul că provine din recunoașterea formală a celorlalți (statutul obiectiv), sau dacă este o impresie pe care o are o persoană despre sine (statutul subiectiv). Acesta din urmă poate fi, la rândul său, corect sau fals, în funcție de cât de mult coincide cu statutul obiectiv.
Cu toate acestea, statutul social se poate schimba, deoarece oamenii își pot schimba poziția în straturile ierarhice ale societății: un fenomen cunoscut sub numele de Mobilitate sociala. Mobilitatea socială poate fi de două tipuri:
- Mobilitate socială ascendentă. Când persoana „câștigă statut”, adică se mută în sus în piramida ierarhie social și schimbă pozitiv clasa socială. În societatea actuală, acest lucru implică de obicei creșteri ale banilor câștigați, proiecte de succes sau mari realizări profesionale.
- Mobilitatea socială descendentă. Când persoana „pierde statutul”, adică coboară în piramida ierarhiei sociale și schimbă negativ clasa socială. În societatea de astăzi, acest lucru înseamnă adesea pierderi drastice în capital propriu sau cel proprietate privată, sau catastrofe economice, adică sărăcirea.
Status-quo
Expresia status-quo, scris uneori greșit ca „status quo” sau „status quo”, provine din dictonul latin oprire, tradusabil prin „în starea în care”, și se referă, în general, la ordinea determinată a lucrurilor la un moment precis, adică la modul în care funcționează lucrurile în cadrul societății sau unui sistem, într-un moment punctual.
De exemplu, el status-quo de unul Afaceri se poate referi la organizarea și ierarhia acesteia, în timp ce status-quo de a țară de obicei se referă la guvern sau la sistemul politic în ansamblu. Cei care se opun status-quo Sunt clasificați drept revoluționari și aspirația lor este de a răsturna ordinea actuală pentru a impune una nouă.
Status-quo este folosită și în cadrul unei expresii mult mai ample, comună în domeniul politicii internaționale și al redactării tratatelor între națiuni: „status quo ante bellum”, adică „starea de lucruri înainte de război”.
În acest caz, trebuie înțeles că după războaie, multe frontiere și prevederi internaționale tind să se schimbe, să fie șterse sau să se piardă în conflict, pe măsură ce armatele își schimbă domeniul asupra teritoriilor; dar când luptele se termină, părțile pot conveni să readucă totul la cum era înainte de război, ceea ce este cunoscut ca un caz de status quo ante bellum.