Explicăm care sunt elementele infracțiunii, cum sunt clasificate, cum este relația dintre acestea și caracteristicile fiecăruia.
Care sunt elementele crimei?
Conform Teoriei Generale a crima, elementele infracțiunii sau elementele infracțiunii sunt cele a stabilit de caracteristici şi componente esenţiale care constituie fiecare infracţiune. Prin intermediul acestora se poate studia, printr-o descompunere structurala.
Aceste elemente nu sunt independente. De altfel, ele sunt luate în considerare în fiecare caz concret de către judecătorii sau autoritățile însărcinate cu emiterea unei hotărâri penale.
Nu există un consens exact și universal cu privire la care sunt elementele infracțiunii, întrucât există variații în acest sens în diferitele jurisprudenţă a tarilor. Acestea sunt clasificate în pozitive sau negative, în funcție de faptul că duc, respectiv, la condamnarea sau achitarea învinuitului.
În linii mari, acestea sunt următoarele:
- Subiecții infracțiunii. The persoane sau persoane implicate în săvârșirea unei infracțiuni și care, în funcție de rolul lor în aceasta, pot fi:
- Subiect activ. Persoana fizica care savarseste infractiunea.
- Subiect pasiv. Persoana care suferă infracțiunea, fie ea persoană personală (persoană fizică) sau persoană impersonală (persoană legală sau morală).
- Acțiunea infracțiunii. Fiecare infracțiune implică o acțiune sau o omisiune voluntară săvârșită de o persoană (actus reus), și asta dă naștere infracțiunii. Asemenea acțiuni trebuie să fie intenționate, voluntare și conștiente, astfel încât un somnambul, un nebun sau o persoană inconștientă să nu fie vinovat de acțiunile sau omisiunile comise și nici un epileptic al spasmelor corpului său.
- Tipicitatea infracțiunii. Se numește „tipicitate” la adecvarea acțiunii la infracțiunile tipificate în lege, adică tipului de infracțiune în cauză, care sunt caracteristicile și elementele prohibitive ale acesteia etc. În cele din urmă, tot ceea ce este ilegal trebuie să fie reglementat de lege.
- Nelegalitatea infracțiunii. Când vorbește despre „ilegalitate”, se referă la exact opusul dreapta: că un act este în esență contrar celui sistemul juridic actual. Astfel, infracțiunile sunt fapte ilicite, declarate ca atare în comparație cu ceea ce este prevăzut în sistemul juridic al naţiune. Evenimentele ilegale nu au o posibilă justificare, deoarece încalcă a Standard legal explicit.
- Vinovația infracțiunii. În speță, este vorba de o relație psihologică a autorului infracțiunii față de fapta săvârșită, conform a patru forme generale de vinovăție sau responsabilitate:
- Imprudenţă. Săvârșirea unei infracțiuni prin acțiune, putând face mai mult pentru a o evita.
- Neglijenţă. Săvârșirea unei infracțiuni prin inacțiune.
- Inadecvare. Săvârşirea unei infracţiuni din lipsă de cunoştinţe minim necesar pentru a face ceea ce s-a făcut.
- Nerespectarea reglementărilor. Apare atunci când regulile cunoscute sunt încălcate (prin urmare, căderea în imprudență) sau când se știe că acestea există reguli, sunt necunoscute (căzând, apoi, în neglijență).
- Pedeapsa infracțiunii. Acest element, mult dezbătut în anumite ordini juridice, presupune existența unei pedepse impozabile odată ce au fost dovedite celelalte elemente ale infracțiunii pentru cauza în cauză.