• Ce este Bioetica?
• Principii de bioetică
• Istoria bioeticii
• Pentru ce este bioetica?
• Exemple de bioetică
• Bioetica în filosofie

Vă explicăm ce este bioetica, care sunt principiile și istoria ei. De asemenea, pentru ce este și câteva exemple ale acestei etici.

Bioetica ar putea fi folosită ca o „punte” între științele vieții și etica clasică.

Ce este Bioetica?

Conceptul de bioetică se referă la etica viaţă Sau biologie. De origine greacă, termenulbios înseamnă „viață” în timp ceetosul înseamnă „etică”.

Biochimistul și oncologul Van Rensselaer Potter a fost unul dintre primii, în anii 1970, care a folosit cuvântul bioetică și a încercat să-l definească ca un disciplina intelectual al cărui obiect de studiu este „problema supraviețuirii umanității”. Totodată, el a considerat că ar putea fi folosit ca „punte” între Științe a vieţii -în toate domeniile ei- şi a eticii clasice.

Principii de bioetică

Bioetica lucrează în favoarea bunăstării, căutând să protejeze fără a deteriora.

Cercetătorii și experții care au fondat bioetica ca disciplină au stabilit patru principii:

• Respect pentru autonomie. Acest principiu stabilește că posibilitatea ca persoane să aleagă și să decidă singuri. Acest lucru implică faptul că nu ar trebui să existe limitări sau interferențe față de persoana la momentul respectiv ia o decizie.
• Caritate. Acest principiu stabilește o ecuație între cost si profit. Acest lucru merge dincolo de a vătăma terți: înseamnă a lucra în favoarea bunăstării, a proteja fără a dăuna.
• Fără răutate. Acest principiu se referă la promovarea binelui, precum și la interzicerea deteriorării sau a desfășurării acțiunilor rău intenționate. Practic, nu poți răni sau răni terți pentru a salva o viață.
• Justiţie. Ultimul principiu presupune că există capitaluri proprii între trei întrebări cheie: cheltuieli, beneficii și riscuri. În același timp, este sinonim a unei repartizări echitabile între responsabilități, bunuri materiale și drepturi.

Istoria bioeticii

Bioetica își are originile în Egipt și Mesopotamia. Acolo au fost depistate primele reglementări legate de medicină. Este lui Hipocrate (Grecia, 460-370 î.Hr.) și căruia i se acordă Jurământul Hipocratic, adică un ghid obligatoriu care îndrumă medicii în munca lor.

Pe de altă parte, scolastica a avansat în a teologie morală care abordează problemele legilor naturale, precum și conservarea vieții. Din secolul al XVII-lea au început să fie înregistrate cărți și texte care s-au adresat în comun la morală si la medicina. Aceste idei, la scurt timp după aceea, au făcut un salt în lumea seculară și sunt considerate originile Deontologiei Medicale.

Dincolo de aceste origini, în care termenul de „bioetică” ca atare nu a existat, în general, istoria acestui disciplina Este împărțit în două etape majore: înainte de Potter și după Potter.

Etapa Înainte de Potter include cele două elemente menționate mai sus: Jurământul Hipocratic și Deontologia medicală. Etapa numită După Potter este situată în perioada care merge de la Codul de la Nürnberg până la primul transplant de inimă, realizat de Christian Barnard în 1967.

Pe scurt, Codul de la Nürnberg este un set de principii care reglementează experimentarea cu ființe umane și a fost rezultatul proceselor de la Nürnberg care au avut loc după încheierea Al doilea război mondial.

Pentru ce este bioetica?

Bioetica reglementează progresele care pun în pericol mediul și Pământul.

Pot fi identificate patru domenii în care ar trebui aplicată bioetica ca disciplină și care au de-a face cu reglementarea progreselor științifice. Bioetica stabilește că nu tot ceea ce este posibil din punct de vedere științific este neapărat admisibil din punct de vedere etic.

Cele patru domenii de luat în considerare sunt următoarele:

• Reglarea progreselor în genetică. Aceasta include tot ceea ce este legat de naștere, inclusiv clonarea.
• Reglementarea acelor progrese care pun în pericol mediul și planeta Pământ. În acest caz, trebuie să aveți controlul asupra tuturor acelor practici care pun în pericol habitate firesc, cel aer sau Apă, precum și limitarea a tot ceea ce duce la încălzire globală.
• Reglarea acelor progrese și cunoștințe care au legătură cu procrearea. Aceasta include avortul, metode contraceptive, fertilizare asistată și reglementări natale.
• Reglementare în centrele de sănătate. Aceasta are de-a face cu practici precum eutanasie, paliative și chiar îngrijirea acordată persoanelor care se află la terapie intensivă.

Exemple de bioetică

Transfuzia de sânge este un subiect dezbătut în care poate fi aplicată bioetica.

Bioetica se aplică de obicei în cazuri foarte specifice care, prin caracteristicile lor, generează dezbateri de tot felul. Câteva exemple din aceste cazuri sunt următoarele:

• Transfuzii de sânge.
• Utilizarea armelor chimice sau nucleare.
• Întreruperea sarcinii (avort).
• Utilizarea animalelor pentru a efectua experimente și teste de noi medicamente sau vaccinuri.
• Donatie de organe.
• Durata de viață o calitatea vieții.
• Eutanasie.

Bioetica în filosofie

Bioetica a fost influențată de diverse curente filozofice, de la Platon până lamarxism, prin Aristotel, Toma d'Aquino, pragmatism şi utilitarism.

În linii mari, pot fi identificate diferite școli teoretice care influențează bioetica:

• În principal bioetic. Este guvernată de cele patru principii menționate mai sus.
• Bioetica universalistă. Luați în considerare că, atunci când luați o decizie în care există o dilemă, ar trebui să alegeți opțiunea alegeți majoritatea. Parte din ideea că consensul este cea mai bună formă de autoritate.
• Bioetica personalistă. Consideră că centrul dezbaterii este în fiecare persoană și în ea demnitate. Este întotdeauna guvernată de binele suprem al persoanei.
• Bioetica utilitarista. Este guvernată de următorul principiu: „Cel mai mare bine pentru cel mai mare număr de oameni”.