Vă explicăm ce este antagonismul, originea termenului și semnificația lui în biochimie. De asemenea, ce este un antagonist într-o poveste.
Ce este antagonismul?
În general, când vorbim de antagonism, ne referim la un tip de relație de opoziție, rivalitate sau dezacord care are loc în cadrul unui context determinat: de obicei o poveste (istoric sau fictiv), sau și o relație între organisme biologic sau substante biochimice.
Cuvântul antagonism este format din antagonist, un cuvânt din cuvintele grecești anti- ("Opus" sau "opus") și agon („Luptă”, „luptă”), legată tocmai de agonie, adică de angoasa muribunzilor.
Inițial termenul a fost rezervat adversarilor din război sau în unele competență, iar de acolo s-a trecut la figurat în domeniul discuțiilor sau al dezbaterilor și, deci, la orice poveste sau eveniment în care există două laturi antagonice, adică față în față.
Antagonist și protagonist
Cea mai obișnuită utilizare a termenilor antagonism și antagonist vine din naratologie, care este disciplina însărcinată cu studierea sistematică a poveștilor. Într-o naraţiune există o tensiune și o confruntare între dorințele protagonistului, cel caracter povestea principală în jurul căreia se învârte narațiunea și cele ale antagoniștilor săi, adică cei care se opun satisfacerii acestor dorințe.
Antagoniștii joacă în mod normal rolul de răufăcători sau concurenți, dar nu sunt neapărat condamnați moral (răi) și nici măcar nu trebuie să fie oameni. Poate fi vorba de instituţiilor, animalele, natură sau doar niște rivali într-un anumit context. De fapt, figura antieroului (sau protagonistului antagonist) este folosită pentru poveștile spuse din punctul de vedere al antagonistului tradițional.
Important este că între antagoniști și protagonist există întotdeauna o opoziție care duce neapărat la conflict. Dacă Batman este protagonist, atunci Joker și Pinguin vor fi antagoniștii săi.
Antagonism în natură
Termenul antagonist capătă un sens similar în domeniul biologie si biochimie, chiar și farmacologie. Pentru a o înțelege, este mai bine să începem prin a defini termenul de agonist: sunt acele substanțe capabile să se lege de un receptor celular și să declanșeze anumite efecte în celulă.
Exemple de agonisti sunt hormonii sau neurotransmitatorii propriului nostru organism, precum si unele substante artificiale care fac parte din tratamentele medicale. Ele sunt, ca să spunem așa, elemente biochimice activatoare.
Efectul acestor substanțe este contracarat prin utilizarea unor substanțe antagoniste: elemente biochimice asemănătoare, capabile să se lege de aceiași receptori celulari fără a declanșa aceleași efecte. Aceasta înseamnă că antagoniştii iau locul agoniştilor, împiedicându-i să-şi genereze efectele, deoarece receptorii lor sunt ocupaţi.
Majoritatea medicamentelor pe care le consumăm funcționează în acest fel, împiedicând parțial sau total acțiunea agoniştilor, pentru a regla sau preveni efectele acestora în organism. Acești antagoniști sunt foarte specifici, ocupând un anumit loc printre receptorii celulari, și din acest motiv sunt administrați cu un criteriu discreționar, adică un profesionist specializat.