• Ce este epoca cuprului?
• Începutul epocii cuprului
• Caracteristicile epocii cuprului
• Economia epocii cuprului
• Organizarea socială a epocii cuprului
• Sfârșitul epocii cuprului

Vă explicăm ce a fost epoca cuprului în preistorie, economia ei, organizarea socială și alte caracteristici. De asemenea, începutul și sfârșitul lui.

Cuprul a fost primul metal pe care oamenii au învățat să-l topească.

Ce este epoca cuprului?

Epoca cuprului, eneoliticului sau calcoliticului este perioada preistorie care a servit drept tranziție între perioada neolitică (c. 8.000 - c. 3.500 î.Hr.) și Epoca de bronz. Marchează începutul Epoca metalelor (c. 5.000 - c. 1.000 î.Hr.). După cum indică și numele, a fost o etapă caracterizată prin apariția primului metal gestionat de către ființă umană: cel cupru.

Marjele temporale ale acestor perioade sunt doar aproximări, deoarece progresul tehnologic al fiecărei etape preistorice nu a fost omogen pe întreaga planetă. Astfel, epoca cuprului este asociată cu descoperirea cuprului nativ de către omenire, care nu era conștientă de procesele de topire și a procedat să-l manipuleze prin ciocănire și răcire.

Cu toate acestea, pe măsură ce această perioadă avansează, din mâna ceramicii și a arderii au apărut noi procedee, dând naștere la începutul metalurgiei și posibilitatea de a realiza aliaje. În acest fel, umanitatea a descoperit mai târziu bronzul și a intrat în a doua etapă a Epoca metalelor: epoca bronzului.

Începutul epocii cuprului

Înainte de începerea formală a epocii cuprului, acest metal era deja manipulat în unele regiuni din sudul Turciei și nordul Irakului prin lucrări la rece sau ușor încălzite. Dovadă în acest sens sunt pandantivele de cupru găsite în peșterile Shanidar din Munții Zagros, a căror fabricare este estimată în jurul anului 9.500 î.Hr. C., adică a primelor etape ale neoliticului.

Dar prima dovadă corectă a manipulării cuprului a fost găsită în Anatolia și sudul Kurdistanului, regiuni bogate în acest mineral. Acestea constau din zguri de cupru, adică reziduuri de la tratarea acestuia, provenite de la ceva timp în jurul anului 6.000 î.Hr. C.

Popoarele din această regiune sau din alte regiuni învecinate au apreciat evident metalul și au învățat rapid să-l topească, fapt dovedit de descoperirile din jurul anului 4000 î.Hr. C. în actualele teritorii ale Pakistanului, Indiei, Israelului şi Iordaniei. În acel mileniu, producția de cupru a devenit masivă în Eurasia și Balcani, ajungând în Grecia antică iar de acolo spre alte regiuni ale Europa.

La rândul său, în continentul american folosirea cuprului devine evidentă mult mai târziu, în jurul anului 1000 î.Hr. Utilizarea sa s-a răspândit în special în zonele muntoase din Bolivia și Peru.

Mai tarziu a fost folosit sub forma de aliaje cu argint si aur in anul 500 i.Hr. C., în regiunile actuale Columbia și Peru. Dar culturile indigene nu au văzut în metal potențialul său de a face ustensile sau unelte și au preferat să-l folosească într-un mod decorativ sau ritual.

Caracteristicile epocii cuprului

Desigur, utilizarea masivă și artizanală a cuprului este trăsătura cea mai tipică și caracteristică a acestei etape, atât de mult încât îi dă numele. Inițial, a fost folosit în stare pură, ceea ce nu a făcut-o mai bună decât alte ustensile de silex sau obsidian.

Dar, pe lângă aceasta, această perioadă a fost caracterizată de:

• O creștere și intensificare a producției umane, ca urmare a încorporării unor unelte noi și noi din cupru tehnici agricol.
• Stratificare socială mai mare, datorită specializării mai mari a producției, în special în meseriile artizanale.
• O creștere vizibilă a schimburilor și Comerţ între culturile preistorice vecine.
• Apariţia unor noi moduri de ocupare a teritoriului de către civilizaţiile antice, care au constituit a economie mai puțin domestice și mai integrate, sub mandatul șefilor locali care păstrau surplusul produs.
• Societățile preistorice au atins niveluri protourbane, în special în Marea Mediterană, și din acest motiv sunt considerate astăzi ca pre-state, întrucât au dat naștere ulterior apariției Condiție.

Economia epocii cuprului

Pe lângă cupru, ceramica era folosită în scopuri practice și rituale.

Apariția cuprului a adus cu sine noi posibilități economice, nu numai productive. Pe de o parte a permis fabricarea de noi unelte, iar pe de altă parte a crescut schimbul, deoarece ceramica s-a dezvoltat enorm în această perioadă.

Vasele, ornamentele, pandantivele și armele au fost fabricate și comercializate pe măsură ce metalul a devenit mai priceput. În jurul anului 3.000 î.Hr Topirea cuprului a început să devină masivă și, prin urmare, au apărut principalele sale aliaje, cu arsen și alte metale.

Pe de altă parte, în această etapă au fost introduse noi tehnici agricole, cum ar fi aratul și irigarea. S-au domesticit vița și măslinul care, împreună cu aspectul căruței sau căruței, duceau în cresterea vitelor la așa-numita Revoluție a produselor derivate, datorită folosirii laptelui și a forței brute a vitelor, și a lânii de oi și camelide.

Toate acestea au însemnat un pas înainte în constituirea economiilor locale interconectate, depășind astfel modurile interne ale neoliticului.

Organizarea socială a epocii cuprului

Epoca cuprului a fost o perioadă în care umanitatea a câștigat în complexitate socială, ca o consecință a schimbări în diversitatea şi amploarea producţiei. Noi modele de conducere, o stratificare mai puternică a societăţilor și o creștere notabilă a schimburilor economice, sociale și culturale au fost caracteristice acestei perioade.

Aceasta a adus cu sine o creștere demografică evidentă, care sa extins, nuclearizat și stabilizat pe mulți populatiilor. Așa a început calea care a dus mai târziu la apariția primelor state.

Pe de altă parte, metalurgia a adus idei noi în jurul materialelor și transformării acestora. Impactul său asupra imaginarului civilizator ar putea da naștere la apariția unor noi zeități legate de forjă și metale, precum și a zeităților războinice masculine, înlocuind tradiționalele zeițe-mamă neolitice, tipice unei societăți agricole sau proto-agricole.

Sfârșitul epocii cuprului

Stăpânirea cuprului și noile sale posibilități de aliere, odată descoperită cea mai elementară metalurgie, a condus la obținerea de noi materiale. Au fost create forme mai puternice de cupru și aliaje noi pe care le cunoaștem astăzi ca bronz (cupru aliat cu staniu).

Acest eveniment marchează sfârșitul epocii cuprului și începutul epocii bronzului. Se estimează că s-a întâmplat în jurul anului 4000 a. C. în Orientul Mijlociu şi pe tot parcursul anului 3.000 a. C. în Asia și Europa.