- Ce sunt dispozitivele periferice?
- Dispozitive de intrare
- Dispozitive de ieșire
- Dispozitive de intrare și ieșire
- Dispozitive de stocare
- Dispozitive de comunicare
Explicăm ce dispozitive periferice sunt în calcul și caracteristicile fiecărui tip în funcție de funcția lor în sistem.
Dispozitivele periferice nu sunt o parte permanentă a sistemului.Ce sunt dispozitivele periferice?
În tehnica de calcul, dispozitivele periferice (numite și doar „periferice”) sunt toate acele dispozitive care se conectează la CPU (Unități centrale de procesare sau Unitatea centrală de procesare) pentru a adăuga funcții sau operații la sistem, dar nu sunt o parte permanentă a acestuia.
Sistemele informatice cuprind în mod tradițional trei unități de operare de bază, dintre care subsistemul de intrare și ieșire, același care gestionează perifericele, este doar unul. Ceilalți sunt memorie centrală și CPU. Perifericele fac parte din hardware.
Perifericele sunt clasificate în funcție de performanța lor în cadrul sistemului, având după cum urmează:
- Periferice de intrare, care introduc date Spre sistem.
- Periferice de ieșire, care extrag date din sistem.
- Periferice de intrare și ieșire (i/o), atunci când îndeplinesc ambele funcții.
- Periferice de stocare, atunci când servesc ca auxiliare pentru memoria sistemului.
- Periferice de comunicații, atunci când permit sistemului să comunice cu altcineva sau cu unii rețea de calculatoare.
Dispozitive de intrare
Acestea sunt acele dispozitive care servesc doar la introducerea datelor în sistem, adică pentru a captura noi informație sau comunica cu Nume de utilizator cu sistemul. Văzuți astfel, ei comunică sistemul cu lumea exterioară în moduri diferite.
Exemple de acest tip de dispozitiv sunt:
- The tastatură. Datorită cărora putem introduce comenzi în sistem sau putem crea documente care vor locui în el.
- Şoarecele sau mouse. Introdus din inventarea mediilor grafice de lucru, ne permite să introducem mișcări în sistem, care le interpretează în cadrul unei axe de acțiuni posibile precum comenzi și acțiuni (clicuri).
- Scanerele. Conceput pentru a reproduce grafic documente, asemănător cu un copiator, ele introduc date în sistem prin digitizarea grafică a text, coduri QR etc.
- Camere video. Dispozitive care percep lumea reală și o înregistrează într-un videoclip, permițând intrarea lor în sistem.
- Microfoanele. Similar cu cazul precedent, dar înregistrează sunet a lumii reale. Ele pot fi încorporate în același dispozitiv.
Dispozitive de ieșire
Acestea sunt acele periferice care permit extragerea informațiilor din sistem, adică să primească date din sistem în lumea reală, prin simțurile noastre. Este singura modalitate prin care sistemul informatic poate emite informații și poate comunica cu utilizatorul.
Exemple de acest tip de dispozitiv sunt:
- Monitoarele. În aceste ecrane sistemul poate reprezenta grafic operațiunile care au loc în interior și poate simula diverse medii în funcție de tipul de software in folosinta. Acolo putem citi, viziona videoclipuri sau percepe alți utilizatori care sunt conectați cu noi.
- Difuzoarele. Numai ieșiri audio, care permit sistemului să emită diferite game de sunete, fie proprii, fie ale terților: redare muzică, alertează utilizatorul despre ceva etc.
- Imprimante. Aceste dispozitive oferă prezență fizică informațiilor de sistem, fie prin scrierea lor pe hârtie folosind diverse mecanisme (cerneală, laser etc.), fie chiar sculptând-o în materie (cum este cazul imprimantelor 3D).
Dispozitive de intrare și ieșire
Dispozitivele de intrare și de ieșire sunt cele care îndeplinesc atât funcțiile de intrare cât și de ieșire, fie simultan, fie la alegerea utilizatorului. Acestea sunt dispozitive bidirecționale pentru comunicarea cu sistemul.
Exemple de acest tip de dispozitiv sunt:
- Imprimantele multifuncționale. Capabile nu numai pentru imprimare, ci și pentru fotocopiere, scanare și reproducere, aceste artefacte servesc ca intrare sau ieșire după cum are nevoie utilizatorul.
- Ecrane tactile. Este un tip specific de monitor care înlocuiește tastatura printr-un ecran care este sensibil la atingerea umană, permițând utilizatorului să scoată și să introducă simultan informații.
- Căști VR. Dispozitive care ocupă întregul cap al utilizatorului și care înlocuiesc lumea reală printr-o simulare oferită în lentile în fața ochilor și difuzoare de lângă urechi, în același timp în care percepe poziția capului acestuia și alimentează sistemul cu informația respectivă, într-un exercițiu de părere simultan.
Dispozitive de stocare
Acestea sunt dispozitive cu memorie proprie (sau mai degrabă un spațiu de stocare) de o anumită capacitate, în care datele conținute în memoria sistemului pot fi copiate, pentru a fi conservate, deplasate geografic sau pur și simplu copiate.
Exemple de acest tip de dispozitiv extern sunt:
- Dischetele. Complet depășite astăzi, aceste dispozitive mici echipate cu bandă magnetică aveau o capacitate minusculă în interior comparaţie cu nevoile de calcul actuale, dar acestea erau mecanismul de backup și recuperare a datelor disponibil în anii 1980 și începutul anilor 1990.
- Discurile compacte. Cunoscutele CD-uri, atât de populare în industria muzicală, nu erau altceva decât un dispozitiv de stocare a informațiilor de orice fel, care funcționa pe baza unei suprafețe lustruite pe care un laser producea micro-lacrimi codificate computerizat.
- Pendrive-urile. Cea mai recentă versiune a dispozitivelor anterioare este bara de memorie în care astăzi stocăm și transportăm informații și care funcționează pe baza microvariațiilor curent electric din portul specializat (USB) unde se conectează.
- Discurile externe. Similar cu pendrive-urile, dar mai mare și cu o capacitate de stocare mai mare. Ele pot stoca mai mulți terabytes de informații.
Dispozitive de comunicare
Dispozitive de comunicații sau comunicații net sunt cele care permit conectarea computerizată a sistemului, atât cu alte dispozitive (telefoane mobile, tablete, televizoare etc.), cât și cu rețelele locale de calculatoare sau cu Internet.
Exemple de acest tip de dispozitiv sunt:
- Plăci de rețea. Platforme de cip concepute pentru a gestiona o antenă sensibilă la undele electromagnetice care transportă informații într-o rețea, sau un port de intrare al unui cablu coaxial care îndeplinește același rol. Cu toate acestea, aceste carduri nu sunt de obicei dispozitive externe, ci unul dintre ele piese interne.
- Modemuri și routere. Dispozitive autonome sau dispozitive situate fizic în cadrul sistemului, care permit codificarea și decodarea pachetelor de informații care sunt transmise printr-o rețea de calculatoare.
- Dispozitive wireless. Antene și dispozitive care permit sistemului să perceapă valuri semnale radio electromagnetice, care permite comunicare fără a fi nevoie de cabluri (Wireless sau Wifi).