- Ce este reciprocitatea?
- Reciprocitatea ca valoare
- Reciprocitatea în antropologie
- Principiul reciprocității
Vă explicăm ce este reciprocitatea și de ce este o valoare. În plus, sensul său în antropologie și care este principiul reciprocității.
Ce este reciprocitatea?
Reciprocitatea este corespondența în afacerea dintre doi persoane sau în interacţiunea dintre două obiecte. Relațiile care îndeplinesc această condiție se numesc reciproce, cuvânt care provine din latină reciproc, termen care a fost folosit pentru a descrie mișcarea înainte și înapoi a mării, a cărei mișcare pe nisip este întotdeauna echidistant: vine și pleacă în aceeași măsură.
Deci, când spunem că ceva este reciprocAdică „vine și pleacă”: că oferă același lucru ambelor părți sau că corespunde în măsura potrivită. De exemplu, o iubire reciprocă este una în care sunt ambii oameni îndrăgostit, iar ajutorul reciproc este unul în care ambele părți se ajută reciproc.
O bună parte din relațiile umane se bazează pe reciprocitate sau cel puțin pe promisiunea acesteia. Așa exprimă proverbul „azi pentru tine, mâine pentru mine”: uneori, ajutându-i pe alții, garantăm ajutor atunci când avem nevoie de el în viitor, astfel încât reciprocitatea să nu fie neapărat o condiție imediată.
Reciprocitatea ca valoare
Reciprocitatea în sine poate fi înțeleasă ca a valoare socială, adică ca o trăsătură dezirabilă a noastră relatii. Acest lucru înseamnă de obicei că ar trebui să fim generoși, afectuoși sau orice altceva față de cei care ne sunt la rândul lor, ceea ce implică adesea menținerea unei oarecare recunoștințe față de restul societății.
Este normal ca reciprocitatea să fie înțeleasă ca o măsură a capitaluri proprii (adică tratament echitabil) și cooperare (adică ajutor reciproc), deși în sens strict ridică doar dăruirea din ceea ce primim.
Reciprocitatea în antropologie
În limba lui antropologie cultural, cuvântul reciprocitate capătă sensuri foarte specifice, legate de funcționarea celui economii informale, cele care dispensează de bani. În acest sens, reciprocitatea constă în schimbul de favoruri sau bunuri fără mediere câştig nici îmbogăţirea.
Acest tip de aranjament este prezent într-o oarecare măsură în toate culturile și, conform antropologilor, se pot distinge trei tipuri diferite de reciprocitate:
- Pozitiv, atunci când schimbul se efectuează fără a fi nevoie de a primi imediat o compensație și poate chiar să nu fie primit niciodată, dar promisiunea este suficientă. Această obligație de a coresponde este infinită și de durată.
- Echilibrat, atunci când remunerația imediată se bazează pe un sistem de echivalențe care garantează primirea aceleiași date. Ele stabilesc o perioadă de timp definită pentru remunerare, iar interesele sociale și/sau economice au un loc mai mare în aceasta.
- Negativ, atunci când schimbul încearcă să obțină beneficii materiale în detrimentul celuilalt, cum ar fi furtul, târgul sau frauda. Apare în general între oameni de relație socială distanță, niciuna dintre acestea nu acționează altruist, ci caută să-și maximizeze propriul beneficiu.
Principiul reciprocității
În domeniul relaţiilor internaţionale, principiul reciprocităţii este cunoscut ca o regulă fundamentală de tratament între stat diferite, conform cărora fiecare este de acord să dea celui cetăţenii a celorlalte care locuiesc în lor teritoriu un tratament similar celui primit de cetăţenii săi pe teritoriul străin.
Cu alte cuvinte, fiecare stat oferă celuilalt aceleași garanții și același tratament pe care îl primește de la acesta: economic (de exemplu, eliminarea sau stabilirea de tarife), juridic (de exemplu, stabilirea acordurilor de extrădare) sau social (de exemplu, eliberarea sau impunerea de vize și restricții de călătorie).
Astfel, cel puțin în teorie, acordurile între state ar trebui să fie reciproce în orice moment, pentru a se asigura că nu există nedreptăţile.