componentele unui calculator

Vă explicăm care sunt componentele unui computer, hardware-ul intern și extern, software-ul și tipurile de computere.

Componentele unui computer pot fi fizice sau intangibile.

Componentele unui calculator

Un computer este un sistem informatic format din două aspecte de bază: hardware, care înseamnă „suport fizic”, și software, care se referă la intangibilul sau la „program”. Suporturile fizice sunt elemente electronice care funcționează conectate pentru a furniza date, iar aceste date sunt prelucrate grație instrucțiunilor furnizate de programe.

Hardware-ul este ca o cutie în care sunt conectate o serie de dispozitive în acel proces informație intrare și ieșire. Software-ul este setul de instrucțiuni pentru executarea acelei informații de intrare și ieșire. Fără instrucțiunile software, calculator ar fi o cutie fara utilitate, așa cum ar fi corpul uman fără creier.

Hardware de calculator

În hardware-ul intern, toate dispozitivele se conectează la placa de bază.

Hardware se referă la diferitele elemente tangibile ale unui computer și poate fi intern sau extern.

Hardware-ul intern este alcătuit în principal din:

  • Placa de baza (sau placa de baza). Este placa principală a oricărui sistem informatic la care se conectează toate celelalte dispozitive, atât direct (cum ar fi circuitele electrice interconectate), cât și indirect (prin porturi). USB sau alt tip de conectori). Are un software de bază numit BIOS care îi permite să efectueze și să-și sincronizeze funcțiile de bază (cum ar fi transmisia datelor, gestionarea datelor, energie electrică și recunoașterea conexiunii fizice a altor componente externe).
  • Procesor. Este unitatea centrală de procesare (CPU), adică creierul computerului care controlează tot ceea ce computerul execută și este responsabil pentru efectuarea calculelor și înțelegerea datelor. Există mai multe tipuri de CPU care diferă, printre altele, prin viteza lor de procesare a informațiilor. Acea viteză este măsurată într-o unitate de frecvență numită Hertz (sau Hertz în spaniolă) și, cu cât viteza atinsă de procesor este mai mare, cu atât este mai rapidă performanța computerului. În prezent, cele două mărci principale de procesoare sunt AMD și Intel.
  • Memoria internă RAM. Este memoria care stochează informații, temporar și rapid, pe care computerul le poate folosi în acel moment. Capacitatea sa de stocare se măsoară în unități numite gigaocteți (GB). Cu cât mai multă RAM, cu atât computerul poate rula mai repede, de exemplu, pentru a deschide și a utiliza mai multe programe în același timp.Conținutul memoriei RAM este șters de îndată ce computerul este oprit deoarece nu stochează date (fișiere, videoclipuri, programe etc.), dar păstrează informații despre acțiunile care se desfășoară cu acele date. Nu stochează fișierul sau programul în sine, ci informațiile pentru a-l rula.
  • Memoria internă ROM. Este memoria care stochează permanent informații și se numește „numai în citire”, adică utilizatorul nu poate modifica conținutul odată ce acea informație este stocată, poate doar să o instaleze sau să o dezinstaleze. Memoria ROM stochează tot ce este legat de instrucțiuni sau ceea ce se mai numește și BIOS (sistem de bază sau program de boot) și care include instrucțiuni despre cum să pornești mașina sau cum funcționează programele, printre altele.
  • Placa video. Cunoscut și ca „placă grafică” este un dispozitiv hardware intern care se conectează la placa de baza și permite computerului să afișeze imagini pe monitor. Este nevoie de instalarea unui software pentru a spune computerului cum să folosească placa video. Utilizatorul poate modifica setările imaginii proiectate pe monitor, de exemplu, calitatea (definiție mai mare sau mai mică), dimensiunea, printre altele.
  • Placa de sunet. Este un dispozitiv hardware intern care se conectează la placa de bază și este clasificat în funcție de canalele pe care le folosește, de exemplu, stereo, quadraphonic (sunet surround), MIDI (conector de uz profesional), printre altele. Funcția principală a plăcii este de a permite computerului să se reproducă sunete (muzică, voce sau orice semnal audio) prin difuzoare sau căști. De asemenea, primește sunete de la utilizator prin conexiunea unui microfon.
  • Dispozitiv de stocare secundar. Este memoria care stochează datele în mod permanent (sau până la Nume de utilizator ștergeți-le), cum ar fi documente, foi de calcul, imagini, videoclipuri, audio, copii de rezervă ale fișiere, printre alții. Sunt date stocate de care computerul nu are nevoie imediat sau rapid pentru funcționarea sa, dar utilizatorul le folosește direct. Există două tipuri de dispozitive de stocare secundare: interne (hard disk) și externe (hard disk extern, card de memorie, stick USB, CD ROM etc.).

Hardware-ul extern al unui computer este alcătuit în principal din:

  • Dispozitive de intrare. Sunt piese care primesc date brute și pe care computerul le poate procesa prin software-ul corespunzător. Acestea sunt împărțite în două categorii: dispozitive de introducere manuală, care trebuie să fie operate de utilizator (tastatură, mouse, ecran tactil, microfon etc.) și dispozitive de introducere automată, care activează de la sine introducerea informațiilor, independent de utilizator (cititor de bandă magnetică, recunoaștere a caracterelor cu cerneală magnetică, cititor PIN și cip, cititor cod de bare etc.).
  • Dispozitive de ieșire. Sunt bucăți care trimit datele procesate de computer. Există două tipuri: ieșire temporară (cum ar fi monitorul, care actualizează constant imaginea de ieșire pe ecran) și ieșire permanentă (cum ar fi imprimanta, care reproduce informații pe o hârtie care durează ca o copie pe hârtie).
  • Dispozitiv periferic. Acestea sunt cele mai multe dintre dispozitivele de intrare și ieșire care sunt considerate componente hardware externe „neesențiale”, deoarece computerul poate funcționa fără ele. De exemplu, difuzoare, cameră web, tastatură, microfon, imprimantă, scaner, mouse, joystick, printre altele.

Program de calculator

Software-ul este partea „non-fizică” a computerului, care există sub formă de coduri care conțin instrucțiuni pentru ca hardware-ul să știe ce să facă. Fără aceste programe, majoritatea dispozitivelor hardware nu ar fi utile. Există două feluri:

  • Programul sistemului. Sunt programele preinstalate pe computer, care permit suportarea altor programe instalate de utilizator. Câteva exemple sunt sisteme de operare (Windows, Mac OS, Linux, BIOS etc.), dispozitive de curățare a discurilor, defragmentare de discuri, antivirus, drivere grafice, software de criptare, printre altele.
  • software-ul aplicației. Sunt programele care nu au legătură cu funcționarea echipamentului, ci sunt instalate de utilizator pentru a îndeplini anumite funcții. De exemplu, foi de calcul (Excel), procesoare de cuvinte (Cuvânt), programe Bază de date (Acces), programe de design grafic (Illustrator), browsere din Internet (Chrome), printre altele.

Tipuri de computere

O unitate centrală sau mainframe permite prelucrarea datelor la scară largă.

Există diferite tipuri de computere care variază în funcție de dimensiunea lor, proiecta și complexitatea funcțiilor capabile să le îndeplinească. Cu toate acestea, toate se bazează pe componentele detaliate mai sus. Printre principalele tipuri de calculatoare se numără:

  • Calculator personal. Numele său vine din engleză calculator personal (PC), numit și „desktop”. Este folosit în mod obișnuit în casă sau birou.
  • Laptop. Numit si caietEste o mașină mai mică și mai ușoară decât PC-ul, concepută pentru a fi transportată cu ușurință. Este pentru uz personal sau de serviciu.
  • Netbook. Este similar cu caiet, doar că este mai mic și mai ușor, deci ecranul și tastatura lui sunt mult mai mici. Este conceput pentru transport și utilizare oriunde.
  • Unitate centrala. Numit si mainframe Este un computer foarte mare, puternic și costisitor pentru uz comercial sau industrial, care permite prelucrarea datelor la scară largă.
!-- GDPR -->