Vă explicăm ce sunt vocalele puternice și cele slabe, cum diferă și cum pot forma diftongi sau hiatusuri.
Care sunt vocalele puternice și slabe?
Conform fonetică Din spaniolă, vocalele se diferențiază în două categorii diferite, în funcție de gradul de deschidere al cavității bucale la pronunțare: pe de o parte vocale puternice și pe de altă parte vocale slabe.
Aceste categorii coincid, respectiv, cu clasificarea folosită în fonetica internațională: vocale deschise sau joase și vocale închise sau înalte, după un criteriu care răspunde deschiderii gurii și poziției limbii în momentul pronunțării lor.
- Vocalele puternice sunt, deci, cele care cer un grad mai mare de deschidere a gurii la pronuntarea lor si care actioneaza ca nucleu al silabei in care se gasesc. Ne referim la vocalele „a”, „e” și „o”.
- Dimpotrivă, vocalele slabe necesită o deschidere considerabil mai mică a gurii pentru a pronunța și, de obicei, formează diftongi în anumite condiții de poziție și tonicitate. Ne referim la vocalele „i” și „u” (și, de asemenea, din punct de vedere fonetic, la „ü” și consoana „y” atunci când sunetul lor este vocal, ca în cuvântul rege).
Această distincție fonetică este importantă în limba spaniolă, deoarece va depinde de posibilitatea, așa cum vom vedea mai jos, de a avea diftongi și pauză într-un cuvânt.
Diftongi și hiatusuri
Distincția dintre vocalele slabe și cele puternice are sens în spaniolă atunci când vine vorba de înțelegerea joncțiunilor lor acustice (diftongi) sau a separărilor lor silabice (hiatus).
Pentru ca un diftong să existe, adică pentru ca două vocale spaniole să se pronunțe continuu și să formeze o parte inseparabilă din aceeași silabă, aceste vocale trebuie să fie în mod necesar:
- O vocală slabă și o vocală puternică, în orice ordine, ca în cazurile „raiului”, „procesului”, „rapid” sau „sluț”.
- Două vocale slabe neaccentuate, chiar dacă sunt aceleași, ca în cazurile „șiiților”, „orașului” sau „îngrijirii”.
Dimpotrivă, hiatusurile sau pauzele diftongilor apar atunci când cele două vocale contigue sunt:
- Două vocale puternice, chiar dacă sunt aceleași, ca în cazurile de „cădere”, „citește”, „loial” sau „fălăduitor”.
- O vocală puternică și o vocală slabă, dar aceasta din urmă cu accent, ca în cazurile „al meu”, „râde”, „baby”, „sicriu”, „se adună” sau „barb”.