mod de producție slave

Istorie

2022

Explicăm ce este modul de producție sclav, originea, clasele sociale și caracteristicile acestuia. În plus, alte moduri de producție.

În modul de producție sclav, cea mai mare forță de muncă este sclavii.

Care este modul de producție sclav?

După gândire marxist, modul de producție sclav a fost unul dintre modurile de organizare politico-socială a societăților precapitaliste. În ele, producția era realizată în mare parte de oameni dezbrăcați Drepturi cetăţeni şi reduşi la servitute obligatorii, numiţi sclavi.

Acest model de producție a fost utilizat pe scară largă în civilizațiile clasice ale Greciei și Romei și a fost parțial responsabil atât pentru înflorirea lor, cât și pentru intrarea lor în criză. A nu se confunda cu robie, care ca fenomen social a existat din timpuri imemoriale și a continuat să existe formal până în secolul al XIX-lea.

Modul de producție a sclavilor este o organizație socială în care sclavii constituie principalul forta de munca și producție. Cu toate acestea, sclavii nu primesc nicio remunerație pentru eforturile lor, dincolo de adăpost și hrană.

În acest sens, este un model de tip preindustrial, în care sclavul nu primește nici măcar a salariu pentru munca lor, dar în același timp nevoile lor minime trebuie acoperite de maestru.

Caracteristicile modelului slave

Modelul sclaviei este susținut pe baza existenței masive a unor oameni aserviți, forțați să muncească și care nu sunt plătiți absolut nimic pentru munca depusă.

Aceasta înseamnă că ei primesc doar hrană și locuință, pentru a-și garanta existența, de la stăpân sau sclav. Pe de altă parte, preocuparea privind volumul produs nu îi privește pe sclavi (care nu le pasă de o recoltă bună și de una săracă) ci de stăpân.

În modelul sclavilor, sclavii erau figuri contemplate de lege și redus formal la aproape obiecte, fără drepturi individuale sau colective de cetățean, fără supraveghere a vreunuia instituţie. Copiii lor se puteau naște, de asemenea, sclavi și aparțin aceluiași stăpân, sau în unele cazuri ar putea fi liberi sau plasați într-o categorie intermediară.

Sclavii făceau parte din moștenire a comandantului si orice paguba adusa acestora ar putea cere despagubire in marfa sau Servicii. De fapt, în societățile clasice de sclavi, cum ar fi grecesc, se putea ajunge la sclavie pentru neplata datoriilor, pentru infracțiuni comise sau pentru înfrângere militară. Erau chiar sclavi ai Condiție, dedicată funcției de serviciu public.

Apariția modelului slave

Modul de producție sclav s-a născut în Grecia Antică și a continuat cu romanii.

Modul de producție a sclavilor a apărut mult după inventarea sclaviei. Societatea greacă antică este creditată cu construirea unui model productiv în care sclavia era susținerea agriculturii.

Cu toate acestea, nu era forța de muncă exclusivă: existau și țărani liberi și artizani care locuiau cu sclavii. Condiția de supunere a acestora din urmă era politică și de muncă, dar nu îi împiedica să ducă o viață mai mult sau mai puțin independentă, formând o familie și să aibă un loc de locuit.

Nu se știe câți sclavi erau în Grecia Antică, dar se presupune că raportul dintre sclavi și cetăţenii gratuit ar fi în jur de 3/2. Au fost aplicate la agricultura, meșteșuguri, industrie şi creşterea copiilor stăpânului (în cazul sclavilor). Sclavii puteau fi luați și ca parteneri sexuali sau în zonele domestice, deși într-o proporție mult mai mică.

La rândul său, Imperiul Roman care a cucerit Grecia în 146 î.Hr. C. și-a văzut capacitatea agricolă diminuată din cauza amplelor sale campanii militare, reușind să-și susțină viața civilă doar datorită muncii clasei sclavilor.

Se estimează că în anul 43 a. C. numărul sclavilor supuși de Roma a fost de trei milioane, de cinci ori mai mare decât 225 a. Fiecare victorie militară a alimentat noi sclavi pentru a menține sistemul în funcțiune.

Clasele sociale ale sclaviei

Ambii clase sociale care sunt interesante de distins în orice model slave sunt două:

  • Bărbați liberi. Ar putea avea teritoriu, bunuri, drepturi civile și să moștenească urmașilor săi patrimoniul său, în care ar putea fi chiar și un număr de sclavi.
  • Sclavii. Erau cetățeni din ultima categorie, lipsiți de drepturi și de acces la proprietate, ca să nu mai vorbim de drepturile civile sau participarea cetățenilor. Erau puțin mai mult decât lucruri și aveau să fie, după caz, o viață întreagă, până când vor fi împliniți câțiva ani de muncă de sclav, sau până vor putea plăti stăpânului suma de bani în valoare de capul lui, prin cumpărare de libertate. Atunci stăpânul putea acorda sclavului un document eliberator.

Dispariția modelului de sclav

Modelul de sclav a intrat în criză în Imperiul Roman, când Roman pax a prevenit noi cuceriri militare care au hrănit noi sclavi pentru societate în expansiune.

Pe de altă parte, popularizarea creștinismului a schimbat radical simțul ideologic și spiritual al cetățenilor romani. În plus, criza economică acerbă slăbea distincția dintre cetățenii liberi și sclavi, făcând ca această separare să-și piardă încetul cu încetul sensul.

Totuși, sclavia nu a fost abolită la acea vreme (ar trebui să mai treacă aproape 1500 de ani), ci a încetat să mai fie motorul producției, pentru a trece martorul modelului feudal care domnea în Europa pe tot parcursul Evul Mediu.

Începând cu invaziile barbare ale Imperiului Roman din secolul al V-lea, s-a declanșat Revoluția Feudală care a pus capăt modelului sclavagist și a transformat sclavii în iobagi, care cultivau pământurile marilor proprietari de pământ sau Domni feudali.

Alte moduri de producție

Pe lângă comerțul cu sclavi, doctrina marxistă recunoaște următoarele moduri de producție:

  • Modul de producție asiatic. Denumit și despotism hidraulic, deoarece constă în controlul organizării societății printr-o singură resursă necesară tuturor: Apă, în cazul Egiptului și Babilonului din antichitate, sau al canalelor de irigare din URSS și China. Astfel, cei loiali primesc apă pentru a-și semăna ogoarele, în timp ce câmpurile celor neloiali se usucă.
  • Modul de producție capitalist. Modelul lui burghezie, impus după căderea lui feudalism şi aristocraţia, în care proprietarii de capital controlează mijloacele de producție și clasa muncitoare le oferă forța de muncă să fie exploatat, in schimbul unui salariu cu care sa consume bunurile si serviciile de care au nevoie.
  • Modul socialist de producție. Propusă ca alternativă la capitalism de Marx, acordă controlul asupra mijloace de producție la clasa muncitoare sau muncitor, pentru a preveni exploatarea lor de către burghezie. Astfel, Statul își asumă desființarea proprietate privată iar al capitalului să pună interesele colective înaintea celor individuale, ca un pas către o societate fără clase, dar cu producție atât de abundentă încât bunurile sunt distribuite după nevoie și nu după merit.
!-- GDPR -->